Brazilia

Brazilia (portugheza Brasil), oficial Republica Federativă a Braziliei , este o republica federativa formată din 27 de unitati federative- Districtul Federal si 26 de state. Tara este impartita administrativ in 5564 de municipii. In 2008 avea o populație de 189.612.814 de locuitori și o suprafață de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populației și aceeași poziție după suprafață. Fiind a noua putere economică din lume și cea mai mare din America Latina, Brazilia are astăzi o influență internațională mare, atât la nivel regional cât și la nivel global. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează aici, exemple ale acestei bogății fiind Pdurea Amozoniana, Pantanal și Cerrado.

Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceza la nord, cu statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. De asemenea, în larg, departe de coastă, țara posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.

HARTA BRAZILIEI:

PEISAJE DIN BRAZILIA:

      

Martisor-1 Martie

      Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția romanilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii.

       Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

 

Mituri ale Mărțișorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta Primăverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zapada răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

Limbajul trupului

       Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.

       James Borg spunea că comunicarea umană constă din 93 la sută în comunicare non-verbală, în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte. Cu toate acestea, Albert Mahrabian , cercetătorul a cărui lucrare este 1960 sursa acestor statistici, a declarat că aceasta este o neînțelegere a constatărilor.

Alții afirmă că "Cercetările au sugerat că între 60 și 70 la sută din toate semne sunt derivate din comportamentul non-verbal" (Engleberg).

       Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atentie, plictiseala, relaxare, placere, distractie sau intoxicatie.

Emoticoane

O emoticoană , numită și emoticon sau emotigramă (cuvant creat prin compunerea substantivelor „emoție” și „pictogramă”), rareori numit și „față zâmbitoare” sau „zâmbilici” este o reprezentare grafică stilizată (pictograma) a unei fețe umane. Este un cuvânt artificial, combinația cuvintelor "emoție" și "icoană" - deci un chip care exprimă diverse stări emotive. Cea mai simplă emotigramă constă dintr-un cerc galben (fața), cu două puncte negre (ochii) și cu o jumătate de cerc în partea de jos (gura).


     

Comunicarea

COMUNICAREA:
          Comunicarea este un ansamblu de actiuni care au in comun transmiterea de informatii sub forma de mesaje, stiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise s.a. intre doua persoane, numite interlecutori, sau mai formal, emitator si receptor. a nu se confunda insa cu aparatele de comunicatie numite emitatorul si receptorul de radio, care folosesc la comunicatiile la distanta=telecomunicatii.Termenul de comunicare este legat de existența noastră ca oameni, mai apoi ca societate, fiindcă ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi ca ființe ce interacționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în întregime prin actul comunicări, existența noastră pe pământ ar fi inutilă.Este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. 
SCHEME DE COMUNICARE:

• Schema clasică de comunicare:

E	→	C	→	R

• Schema matematicianului american Claude Shannon (1952):

E	→	C	→	C	→	D	→	R

LIMBAJUL SURDO-MUTILOR:

      Limbajul mimico-gestual (sau limbajul semnelor) este un limbaj de exprimare și de gesturi naturale de configurare-spațiu și percepția vizuală prin care persoana surdo-mută poate stabili un canal de comunicare cu mediu social, indiferent dacă sunt persoane surde care știu limbajul sau cineva care cunoaște limbajul semnelor. În timp ce canal de comunicare pentru vorbire este vocal-auditiv, limbajul semnelor se transmite pe un canal gestual-vizual.Interpretii care folosesc limbajul semnelor lucreaza în reuniuni la care participa participanti hipoacuzici si realizeaza interpretarea din limba vorbita în limbajul semnelor si invers. Interpretul sta pe scaun sau în picioare într-un loc cât mai vizibil participantilor cu probleme de auz.

       

LIMBAJUL NEVAZATORILOR:

            Acest limbaj se numeste Braille, provenind de la pedagogul francez Louis Braille, care a tiparit si a inventat limbajul pentru nevazatori.